“I didn’t fail the test,I just found 100 ways to do it wrong”(Benjamin Franklin)
Problema e ca nu sunt suparata.Zau ca nu sunt!Doar ca dezamagirea nu imi da pace.Sa nu mai zic nici un cuvant de ciuda.Doamne cat am invatat de data asta. … 
si unde m-a dus asta?E a treia oara cand pic si deja incep sa cred ca nu e de mine volanul.Stiu ca pare o prostie dar chiar imi vine sa arunc prosopul si sa imi bag piciorul in toata treaba asta.
Inceputul asta de spatamana nu e prea curcubeiat.De saptamana care a trecuta am tot invatat si facut teste and shit si uite-ma cum pic…failure to launch!!!!! Nu am inchis un ochi toata noaptea gandindu-ma la ce o sa imi cada si la cele doua scenarii…
1.Iesind victorioasa de pe usile Polititei Rutiere cu stampila mare si rosie cu ADMIS pe dosar si poate si un ventilator sa imi zboare parul meu cel care nu creste in stanga si in drapta si dupa sa ii sun pe toti sa ma laud..what the hell l-am luat nu?
2.Plangand cu sughituri de bocitoare atestata sunand-o pe mama care era deja cu sufletul la gura si astepta saraca un “l-am luat”dar nu s-a intamplat si cu frica ca l-am dezamagit pe tata a treia oara si ca sunt fiica risipitoare ,oaia negara,creierul petit al familiei -la propriu-.
NOTA!:Scenariul cu numarul 2 s-a adevaerit din pacate.Ciudat nu am plans cand am sunat-o pe mama dar cand am sunat-o pe Simona senzatia deja isi facea loc si am tras un bocet cu sughituri si cu toate cele chiar in fata Catedralei de m-a auzit si Dumnezeu.Iar dupa ce a venit la facultate sa isi dea examenul cu o colega de-a ei care ma stia o zbuciumata vesela 24/7 am mai tras un plans sanatos si cred ca mi-am speriat cativa colegi de-ai mei.Aveam chef sa bat pe cineva cum se intampla in filme sau poate sa vina un papusel sa imi zica ca arat super plansa…cum se intampla in filme.
In ralitate aratam ca dracu’ si trebuia sa dau examen cu Enica si sa ii suport glumele proaste.Am anticipat insa ca o sa plang si m-am dat cu un rimel waterproof-dar imi imaginam ca o sa plang de fericire nicidecum de un fail major-rimelul a durat si a tinut piept Urlatoarei.Eu nu am reusit sa imi tin piept mie.Asa ca am plans.Pana nu am mai rams nimic…si pana a venit proful pentru examen.
Nu prea plang in public.Nu plang niciodata in public de fapt.Dar am aflat ca primesti o groaza de lucruri moca cand o faci.Sau poate ca le primeam numai eu pentru ca aratam ca un monstrulet cu Niagare la ochi.Anyway examenul a mers chiar bine.Unele s-au zgaiat la mine asa ca m-am zgaiat si eu inapoi si am realizat ca e exista lucruri mult mai bune decat sa fi perfect tot timpul.Un plans sanatos te face sa te simti mai bine si sincer…m-am bucurat de bucatelele de rimel care mi s-au imprastiat pe obraji… de parca erau mici cicatrici ale experientei.Nota autoadresata: plangi in public!
In drum spre casa m-am linistit complet si m-am gandit la situatie.Nu era chiar asa de rau.Nu era rau deloc.Am incercat sa privesc partea buna…sigur urma sa dorm bine in noaptea aia.Mi-am luat o carte si am citit-o pe toata pana seara.Nu aveam chef sa imi deschid laptopul si sa dau explicatii in stanga si in dreapta si sa ma compatimeasca lumea.Am chef sa stau cateva zile si sa frec ridichea-scuzati exprimarea-si sa meditez la nemurirea sufletului si la ce haine imi iau la mare…stuff like that!
Acum traiesc cu glumele lu’ tata cum ca am derapat si examenul am picat…dah! face rime-don’t ask-si eu ma intrebam de una gena cu rima.Alt mister rezolvat.
Si cam atat.Am zis sa auziti de la mine ce s-a intamplat.Va las cu Don McLean si cu Vincent al lui.
Take care.Sash.
