“People build walls,not to keep others out,but to see who cares enough to break them down.”
Cred ca ati vrea sa ma vedeti cum privesc ecranul alb si gol iar liniuta mica care habar nu am cum se numeste sta si palpaie incontinuu si ma calca pe nervi la nesfarsit bip bip bip…bip,nu scrii nimic,bip,nu ai inspiratie,bip,se fac 2 luni de cand nu ai mai scris nimic…bip!Slava Domnului ca am Winampul care canta de zor si imi mai aduna gandurile.
E 7 august…e dupamiaza si am vaga impresie ca vara care si-a facut de cap cu mine isi ia jucariile si pleaca.E inca cald si acum ma gandesc cate capete de acuzare sa pun pe ea…ea e cea care mi-a transformat fiecare por intr-o cascada,ea mi-a pus mainile in miscare incercand fara ezitare sa sterg bruma fierbinte care mi-a acoperit fruntea ,ea ma chinuie de 3 luni incoace,ea m-a facut sa descopar centimetru cu centimetru de piele care ,inrosita, mi-a aratat violenta soarelui.Totusi,paradoxal,nu am ajuns inca sa urasc vara dar zic fara sa am inima grea ca astept iarna.
Presupun ca intr-un mod sau altul ati aflat in ca in curand schimb decorul.Nu mi-am facut niciodata griji in privinta asta dar de cateva zile incoace nelinistea nu ma lasa sa dorm iar somnul chinuit de care beneficiez nu ma ajuta prea tare.Stand in pat intr-una din serile astea am realizat ca mi-e frica.Numai cand ma gandesc ca undeva e un bilet de avion cu numele meu spre Londra doar dus raman putin in aer…putin mai mult.
Trebuia sa scriu ceva si sa va spun ce soarta am decis asupra blogului.Mi-a tot dar tarcoale ideea sa-mi termin contractul dar sunt sigura ca din cauza ca nu s-a mai intamplat nimic in ultima vreme ma bate gadul sa-i pun capat.Am fost sfatuita sa nu fac asta ci sa schimb putin macazul.Asadar odata cu plecarea mea va anunt ca odata ce incalec pe calul meu inaripat-avionul- si ajung pe Tramul Reginei si al Huliganilor-Anglia- limba in care scriu se schimba in engleza desi pot aparea si unele in romana din motive de securitate sau de plictiseala.Pentru ca nu stiu la ce sa ma astept nu va pot spune cat de mult o sa imi ia sa tin pasul cu un post la 3 zile dar promit unul macar la saptamana.
Pe 27 septembrie spun papa Romania si bun venit Marea Britanie.Eu bat la pariu ca in prima zi o sa ajung plangand acasa dar sper ca cei 10 mi de lei vechi sa ramana in buzunarul meu si nu in al meu-asta e partea buna cu pariurile facute cu propria persoana…toata lumea castiga-.Nu va mai zic ca mi-am facut cont pe Facebook si Skype si nu ma simt mai implinita social…sincer,in primele zile eram toata pe Facebook renegandu-mi complet credinta anti-turma dar dupa ceva timp mi-am dat seama ca e tare plictisitor sa fi un om-radar asa ca m-am lasat pagubasa imediat.E acolo dar ma face sa ma simt stupid, ca o maimuta in galantar asteptandu-si banana.
Dupa o analiza decenta mi-am zis:La ce te asteptai?Iti numeri prietenii pe degetele de la maini si crezi ca o sa fie distractie?Si asa e.Nu am nici cea mai mica intentie sa fiu prietena cu necunoscuti mai ales cu spanioli mustaciosi cu pedo-smile care arata a traficanti de carne vie sau cu alte genuri de persoane.Am fost dezamaginta putin ca totul e perfect acolo…prietene care intr-o realitate crunta s-au paruit sau prieteni care au avut o rafuiala de un gen sau altul pe Fcebook se iubesc de mama focului cu “bro ce poza mishto!”.Desi sunt un fel de incuiata social tot prefer sa am persoana in fata si sa port o conversatie si ,daca am chef,sa il pokeuiesc in realitate intr-o maniera non-violatoare desigur-know what i mean?-
Cu Skypeul nu am nimic de comentat..ce e? trebuie sa vorbesc de rau Facebookul…e in codul meu genetic.Messengerul ramane baza mea desi si in cazul asta trebuie sa fac curatenie…m-am gandit sa scap de niste contacte mai ales de cele cu care am fost la cursuri si care debea dadeau buna ziua.O sa raman cu o mana de oameni…doar cei necesari.
In incheiere va las cu muzica si cu nesiguranta altui post.Cred ca am prins cat de cat din urma.Poate o sa va scriu impresii din aeroport ce sa va zic? everybody is a sucker cand vad lacrimi prin aeropoarte.Pana atunci pupici!
sash.
