The rest of the life has come.

“There is a good reason they call these ceremonies “commencement exercises.” Graduation is not the end; it’s the beginning.”(Orrin Hatch)

De data asta chiar o sa scriu scurt si la obiect.M-am tot gandit eu -mai fac asta din cand in cand- si acum ca sunt in ajun de plecare cred ca a sosit momentul sa fac si eu o ceremonie de absolvire.

Din noiembrie 2008 pana in septembrie 2011 ati citit despre mine si ce mi se intampla aproape zi de zi.Am ras cu voi si singura in fata laptopului de cateva patanii de-a dreptul SF,am plans de tristete si am simtit mereu ca nu sunt singura oricat de multe glume fac eu cu vorbitul la pereti.Inconjurata de prieteni am avut ocazia sa vorbesc liber despre orice si oricine.As  fi o ipocrita sa zic ca nu mi-am dorit cateodata sa nu ma cunoasca nimeni si sa scriu ce imi sta mie pe suflet si nu varianta “editata” care a aparut de fiecare data si care a fost de cee mai multe ori comica si mereu cu un final fericit.

Dupa o bucata buna de trecut,una de liceu si un an de facultate am inteles ca nu poti sa ai un final fericit intotdeauna.Il poti creea,poate fi real dar nu posibil chiar de fiecare data.

Ce se va inatampla cu mine si cu gandurile mele nici eu nu stiu.Poate ca voi deschide alt blog.De data asta poate o sa imi rezerv un loc in spatele cortinei ca sa am posibilitatea de a ma desfasura asa cum vreau.

In speranta unui viitor cat mai bun,intr-o alta lume,sper eu,ma retrag victorios si las in urma blogul asta care ,sincer va zic,m-a ajutat sa privesc partea plina a paharului.Terapie pura…ar trebui sa incercati asta odata.

Tot promit ca termin repede de fiecare data si acum hai ca am reusit.Vreau ca ultimele cuvinte pe care le scriu sa fie adresate fiecarui “perete” in parte care a ajuns pe aici si care a citit macar un pragraf.Va doresc numai lucruri bune si sa aveti grija de voi!!!!

Cu drag,

Sash :*