“Inside myself is a place where I live all alone, and that’s where I renew my springs that never dry up.”(Pearl Buck)
Siiiiiiiiiiii se pare ca nu am putut sa stau prea mult departe de blogul asta.De fapt puteam…cu greu dar mi-a pus capac Ramona care imi povestea cu patos ca ea si cu Georgiana-o fosta colega de liceu- regreta enorm ca si-au pierdut sursa de amuzament.Si asta a fost povestea intoarcerii mele idioate. 
Acum ca am rezolvat o bucata generoasa din titlu sa trecem si la urmatoarea incepand din stanga.Se simte nu?Lipsa amuzamentului.Cut me some slack oameni buni nu am pus piciorul aici de 6 luni.De fapt mint putin… am mai dat iama sa scriu cate ceva dar ma retrageam ca un joker in cutiile alea nu stiu daca le stiti;apesi butonul si pac! te sperii de iti sar sosetele!!!Mai, macar mi-am pastrat baiguiala mea caracteristica.
Incepand de la un capat sanatos m-am mutat!In alt oras ,in alta tara.Si acum e momentul propice sa va urez bun venit in tara bautorilor de ceai,a reginei si a acentului care inebuneste fetele de pretutindeni si zau ca nu stiam de ce…acum stiu; ca inainte daca ma lua un englez la bani marunti ma pierdeam cu totul si spuneam probabil tuturor ca mi-am gasit viitorul sot.O sa va explic de ce mai incolo,poate in alt post, sincer nu stiu nici ce o sa mananc maine…mint din nou-devine un obicei- sunt si in proces de renovare…stiu exact ce o sa mananc maine!
Povestea incepe cu mine.Asa ca imaginati-va pe mine visand-starea mea normala- la Londra ,orasul cu lapte si miere curgand din toate gaurile puturoase ale orasului, in care toti englezii sunt ori staruri de cinema, ori bombonei papausei la costum,cu umbrela si ziarul la brat care iti fac ochi dulci cand treci pe langa ei.Mare greseala!!!!Si nu zic ca nu sunt papusei sau ca nu e lume imbracata la costum doar ca ce aveam eu in cap ori se gaseste in carti,ori in filme!
Asta nu o stiam in momentul in care am aterizat-la propriu- in Londra si eram cu ochii cat cepele ca am vazut ba aia, ba cealalta,ba toti mi se pareau ca seamana cu nu stiu cine.Ma simteam in al noulea cer cand tipul de la pasapoarte mi-a cerut plictisit actul de identitate si cand mi l-am pierdut mai incolo-surpirza!-si mi l-a adus un bun samaritean.Deci eu am ramas neschimbata.Tot aceiasi impiedicata cu capul in nori dar va rog…sunt o jurnalista serioasa si in devenire.Don’t mock please!
Asa ca uite-ma aproape 5 luni mai tarziu.Ma simt mai batarana,mai stresata si mai lipsita de ce aveam eu inainte ca niciodata dar acum ca scriu din nou si tot recitesc de doua ,trei ori ma simt mai bine.Incet incet o sa refac legatura pe care eu, ca o sonata ce sunt, m-am gandit eu nene sa o tai.Si acum ca un electrician imaginar ma reintorc la meseria mea cea fara de plictis!
Nici nu stiti cate s-au intamplat.Daca Galatiul era ciudatel tineti-va bine ca aici e capitala ciudatului fara de sfarsit,excentricului colorat,a ingamfarii cu vesnicul ei nas lipit de coloana si multe alte maruntisuri care merita povestite.
M-AM INTORS!!!
sash.
