Spitfire with coffee

“A leaf fluttered in through the window this morning, as if supported by the rays of the sun, a bird settled on the fire escape, joy in the task of coffee, joy accompanied me as I walked.”(Anais Nin)

Stau in micul meu apartament cu cafeaua langa mine.Ma uit cum aburii se rica usor,ma uit la ceasul de pe perete.E 5 seara.Va intrebati de ce beau cafea la ora asta?

Au fost doua saptamani de rahat ca alt cuvant nu am mai bun.Totul a inceput cu anticipare.Mama si matusa mea au inceput sa isi faca bagajele cu o saptamana inainte de plecare si cum vremea ameninta sa le tina la sol anticiparea a crescut si mai mare….daca nu putem pleca?,daca se intampla ceva?.Am dus ceva munca de convingere cu ele ca totul o sa fie ok si ca nu o sa pice din cer ca ratele impuscate.

De obicei cand vizitam sau eram vizitate aveam un sentiment de fericire.Ce bagaj sa iau,cu ce haine sa ma imbrac pe drum,ce o sa facem bla bla bla.Acum insa,desi am curatat casa si totul era luna,sentimentul nu era acolo.Oare nu aveam chef sa primesc musafiri?Simona nu vazuse pe nimeni de acasa de 6 luni si citeam pe fata ei fericirea.Am inteles asta in metrou cand ii vedea fata reflecatata in geam.Avea un ranjet pana la urechi.Ca ai 10 ani sau ca ai 40 cand iti vezi mama dupa o perioada lunga de timp o sa ai ranjetul ala tot timpul.Eu insa nu simteam nimic….rece ca un sloi de gheata ma pregateam spiritual pentru o saptamana plina.

Desi sunt surori,mama si matusa mea sunt atat de diferite.In timp ce mama e un geaman fericit si bine dispus ca un spiridus, matusa mea e un peste cu un caracter foarte dificil.Stiam ca o sa fie greu.I braced myself 9gag style si am dat inainte cu pieptul de oras…..la urma urmei ce puteam face?Aveam de ales in a fi a sour puss si de a ma distra cu distrata mea mama.Nu ne-a luat mult sa  ne dam seama ca nimeni nu o sa se distreze.

Am simtit tensiunea in aer de la aeroport.6 luni de zile trecusera si nu aveam ce sa zic.Nimic.In momentele astea mama m-a salvat intotdeauna.A tinut conversatia fluida.Ne-a infasurat bine intr-un strat gros de laude,am incercat sa o las pe Simona primadona…merita;mai ca am vazut copilul mic din poza ce troneaza oglina.Daca acolo mama o tinea catarata de spatele ei,aici,in fata mea,sora mea domnea peste capul mamei mele.Ciudat este ca nu mi s-a parut ciudat,ci natural sa fie asa.

Ce rost ar avea sa descriu tot ce s-a intamplat?Tot ce stiu e ca mi-a intunecat si mai mult memoria din copilarie.Pentru prima data a trebuit sa ma rastesc la matusa mea care ne tinea in fiecare vara de cand eram copii.Adevarul e ca nu mi-a fost greu sa fiu o stana de piatra cu ea.Am reusit sa o fac si eu mama de multe ori cand eram acasa.Aproape ca rolurile se inversasera.Oglinda nu mai arata 10 si 12 ci 20 si 22.Ciudat cum in momentele astea vezi ca nu numai tu inbatranesti ci si restul lumii odata cu tine.

Oricum as zice-o rezultatul a fost un dezastru total.Pana la sfarsitul saptamanii tensiunea din aer era si mai mare si nervii nostri erau intr-atat de intinsi incat scoteai o Toccata and Fuge cu un arcus pus pe ei.Dormisem ultimele 7 zile pe o saltea si am multumit celui de sus ca am avut cursuri care se intindeau cel mai sigur pana seara.Am compatimit-o pe Simona.A fost o stoica pana la capat si tot acum am descoperit ca acolo unde mie imi lipseste rabdarea ea venea si umple golul asa cum fac si eu cu ea.Nu se intampla des asta dar in momente sensibile ca astea o face fara sa ii cer.Ati putea spune ca suntem ca un cuplu casatorit de 40 de ani care se intelege din priviri dar nu sunt catusi de putin ofensata de asta.

Am asteptat sa plece.Am facut curat in liniste totala.Mi-a placut sa curat casa in care ma simteam atat de bine.La final m-am intins cat sunt de lunga in pat,pe diagonala,mi-am deschis cartea si am terminat-o.Lucruri simple care te fac fericit.Am inchis-o si m-am uitat in gol.Era atat de liniste.Exact cum imi place.

Acum ca totul e in urma mea tot regret ca nu a iesit nimic productiv din vizita asta.Timpul schimba tot.Chiar si pe mine.

Speram sa incep fresh saptamana sau cel putin cat mai era din ea.Nu a fost sa fie.In prima seara am dormit decent dar nu atat de satifacator pe cat as fi vrut eu.A doua a fost infernala.Terminasem un capitol dintr-o carte noua cand m-am culcat.Stomacul m-a trezit la ora 1.Dupa ce am primit “tratament” am incercat sa adorm dar somnul s-a dus cand o reactie alergica de proportii monumentale mi-a tinut ochii deschisi si mainile ocupate toata seara.Cine a mai dormit?Cand iritatia mi-a ajuns pana la buze m-am panicat.Era 5 :20 si stateam pe mingea medicinala a Simonei cititnd pe net despre primul ajutor in caz de soc anafilactic.Bun mod de a incepe dimineata nu?Aratam ca o leproasa cand m-am pus in pat si dozata puternic cu Claritine si Ketotifen am adormit cu pielea amortita exact asa cum ma asezasem.

La primele ore ale diminetei mi-am tras blugii pe mine,o bluza si trenciul meu cel nou si am pornit spre clinica.Eram nemachiata si nepieptanata dar in mod miraculos,imediat ce m-am trezit si am aruncat o privire in jos totul disparuse de parca visasem.In cel mai sincer mod va spun ca am speriat cativa copii la clinica.Eram nervoasa si obosita de la pastile.Incruntarea nu se amesteca bine un un zambet.Asistenta mi-a vazut starea  si m-a ajutat cate s-a putut de repede.Se vedea pe fata ei ca isi bause cafeaua si ca dormise macar cateva ore bune.Zambea,lucru pe care eu nu mi l-am perimis.Cand am iesit in strada m-a lovit in fata un soare aproape de vara.Mi-am dar fularul gros jos de la gat si mi-am indreptat pasii spre casa.

Abia imi mai tineam gatul drept.Am gasit patul si perna si 4 ore nu am mai stiut de nimeni si nici de mine.Nu dorm niciodata in timpul zilei.Deloc.Asa ca va imaginati ca m-am trezit dezorientata…prima data de Simona care m-a intrebat cat mai dorm.Ideea e ca vroiam sa ii sucesc gatul ca ma trezise dar mi-am adus aminte ca si ea e suparata si mi-am tinut gura….de parca puteam sa o deschid.A plecat cand am refuzat-o sa merg la o cafea.Si-a gasit o companie mult mai buna nu imi fac griji.

Iar eu?Eu m-am trezit in cele din urma.Am tras cortinele ca sa opresc soarele sa imi scoata ochii si sa imi zica cum mi-a zis o prietena: “Esti un liliac…iesi si bucura-te de mine.”Singura replica pe care am scos-o a fost “Meh!”.Am mancat ceva si mi-am facut o cafea tare.

Si iata-ma din nou de unde am plecat.Soarele s-a plictisit de mine si a apus.Cafeaua s-a terminat si eu sunt gata sa fac baie si sa ma dozez sanatos din nou si sa recastig orele de somn pe care le-am piedut stand pe mingi.

In final ii multumesc lui Opaline pentru imagine.

take care

sash.

Making sure it hits both this time.

“We welcome passion, for the mind is briefly let off duty.”(Mignon McLaughlin, The Neurotic’s Notebook, 1960)

Pam pam pam here I am.Stiti, e al doilea an cand fac chesti asta.Tema asta cu Sf. Valentin e prea buna sa scrii numai o data despre ea.Asa ca iata-ma in al doilea an-am de gand sa o fac o traditie din ea- scornind ceva destul de interesant sa va captez sufletul!!!Ok poate am exagerat putin dar deh! spare me…citesc niste carti pacatoase si isi pun amprenta pe mine.O sa va povestesc de ele mai incolo.

Sunt la a doua incercare cu postul asta.Primul,spre deosebire de cel de dinainte,era cheerful si amuzant dar acum ca mi-au iesit in cale numai baloane in forme de inimi si buchete mutante de flori m-am intristat incet, incet.Ar fi fost culmea sa imi fi schimbat statutul sentimental nu?O sa ma abtin anul asta din a zice ca sunt libera si disponibila.Libera sunt de cand scutecele inca imi mai  acopereau fundul si disponibilul?… disponibil e doar un cuvant.Acum parca se simte diferenta de ce o sa cititi sus in deschidere si ce e aici.

Anul trecut a fost altfel.Anul trecut inca eram acasa,fara griji si fara….aaa bani aveam de la parinti.Eram fericit de nefericita si aproape beata si cu o mana de fete cu niste argumente serioase impotriva lui Cupidon.Aici e altfel dar nu un altfel rau e mai degraba un altfel comod,mi-am gasit pasul ,m-am acomodat si spre marea mea surprindere am si mai mult timp pentru mine.Ca sa vezi nebunie!Autobuzul mi-e prieten si la dus si la intors si dealul pe care il urc in fiecare Luni,Miercuri ,Joi si Vineri este un partener chiar energizant.Ajung sus trasnpirata si fara aer in plamani.Ce mod mai bun de a-ti incepe ziua?Despre viata mea universitara insa o sa vorbim cu alta ocazie.

Nu o sa stau prea mult aici pentru ca dupa cum bine stiti tristetea mea vine din neant si se termina subit.Maine cand o sa recitesc totul o sa imi para oribil si prost facut.Tot ce pot sa zic e ca Londra sarbatoreste Sf. Valentin in adevaratul sens al cuvantului.Impresionant nu e ca tineretul e foarte entuziasmat ci mai degraba cei batrani o sarbatoresc ca la carte.Mi-a sarit in orbita mai mult de un batranel care statea  in fata standului de flori si mai apoi la cel cu felicitari ganditor la ce sa aleaga…daca ma mai uitam mult si ajutata de imaginatia mea dementa mai mai ca il vedeam pe Cupidon care statea si el ganditor pe umarul indragostitului de atata vreme.Incet incet buchetele cu flori,cutiile cu bomboane si baloanele s-au evaporat din si inspre magia romantismului.Altii au preferat schema cu cina romantica.

In orice caz multe femei au fost si o sa fie fericite in ziua/noaptea asta dar sper ca pot dormii bine la noapte.Urcam scarile cand sora mea mi-a zis “Sa vezi ce Love Fest o sa fie la noapte!!!” iar eu “:| oh God! “.Peretii mei sunt subtiri si vecinii din dreapta sunt chiar foarte productivi mai ales cand asculta Roxette “Listen to your heart”.O sa fie my cue sa imi bag capul sub perna.Dar azi sunt dispusa sa ma fac ca ploua sau ninge.Cine sunt eu daca nu o muritoare in calea iubirii?(cartile sunt de vina zau!)

Inchei aici postul de azi.Nu prea impresionant stiu dar promit amuzament data viitoare.O sa va zic de specimenele gasite pe tara asta fara cap si fara coada care pluteste )).

Happy Valentine’s Day pentru amorezi pentru ceilalti  life is a bitch.Enjoy it!

sash.