Acum ca am rezolvat o bucata generoasa din titlu sa trecem si la urmatoarea incepand din stanga.Se simte nu?Lipsa amuzamentului.Cut me some slack oameni buni nu am pus piciorul aici de 6 luni.De fapt mint putin… am mai dat iama sa scriu  cate ceva dar ma retrageam ca un joker in cutiile alea nu stiu daca le stiti;apesi butonul si pac! te sperii de iti sar sosetele!!!Mai, macar mi-am pastrat baiguiala mea caracteristica.

Incepand de la un capat sanatos m-am mutat!In alt oras ,in alta tara.Si acum e momentul propice sa va urez bun venit in tara bautorilor de ceai,a reginei si a acentului care inebuneste fetele de pretutindeni si zau ca nu stiam de ce…acum stiu; ca inainte daca ma lua un englez la  bani marunti ma pierdeam cu totul si spuneam probabil tuturor ca mi-am gasit viitorul sot.O sa va explic de ce mai incolo,poate in alt post, sincer nu stiu nici ce o sa mananc maine…mint din nou-devine un obicei- sunt si in proces de renovare…stiu exact ce o sa mananc maine!

Povestea incepe cu mine.Asa ca imaginati-va pe mine visand-starea mea normala- la Londra ,orasul cu lapte si miere curgand din toate gaurile puturoase ale orasului, in care toti englezii sunt ori staruri de cinema, ori bombonei papausei la costum,cu umbrela si ziarul la brat care iti fac ochi dulci cand treci pe langa ei.Mare greseala!!!!Si nu zic ca nu sunt papusei sau ca nu e lume imbracata la costum doar ca ce aveam eu in cap ori se gaseste in carti,ori in filme!

Asta nu o stiam in momentul in care am aterizat-la propriu- in Londra si eram cu ochii cat cepele ca am vazut ba aia, ba cealalta,ba toti mi se pareau ca seamana cu nu stiu cine.Ma simteam in al noulea cer cand tipul de la pasapoarte mi-a cerut plictisit actul de identitate si cand mi l-am pierdut mai incolo-surpirza!-si mi l-a adus un bun samaritean.Deci eu am ramas neschimbata.Tot aceiasi impiedicata cu capul in nori dar va rog…sunt o jurnalista serioasa si in devenire.Don’t mock please!

Asa ca uite-ma aproape 5 luni mai tarziu.Ma simt mai batarana,mai stresata si mai lipsita de ce aveam eu inainte ca niciodata dar acum ca scriu din nou si tot recitesc de doua ,trei ori ma simt mai bine.Incet incet o sa refac legatura pe care eu, ca o sonata ce sunt, m-am gandit eu nene sa o tai.Si acum ca un electrician imaginar ma reintorc la meseria mea cea fara de plictis!

Nici nu stiti cate s-au intamplat.Daca Galatiul era ciudatel tineti-va bine ca aici e capitala ciudatului fara de sfarsit,excentricului colorat,a ingamfarii cu vesnicul ei nas lipit de coloana si multe alte maruntisuri care merita povestite.

M-AM INTORS!!!

sash.

Here’s an excerpt:

A San Francisco cable car holds 60 people. This blog was viewed about 1,700 times in 2011. If it were a cable car, it would take about 28 trips to carry that many people.

Click here to see the complete report.

De data asta chiar o sa scriu scurt si la obiect.M-am tot gandit eu -mai fac asta din cand in cand- si acum ca sunt in ajun de plecare cred ca a sosit momentul sa fac si eu o ceremonie de absolvire.

Din noiembrie 2008 pana in septembrie 2011 ati citit despre mine si ce mi se intampla aproape zi de zi.Am ras cu voi si singura in fata laptopului de cateva patanii de-a dreptul SF,am plans de tristete si am simtit mereu ca nu sunt singura oricat de multe glume fac eu cu vorbitul la pereti.Inconjurata de prieteni am avut ocazia sa vorbesc liber despre orice si oricine.As  fi o ipocrita sa zic ca nu mi-am dorit cateodata sa nu ma cunoasca nimeni si sa scriu ce imi sta mie pe suflet si nu varianta “editata” care a aparut de fiecare data si care a fost de cee mai multe ori comica si mereu cu un final fericit.

Dupa o bucata buna de trecut,una de liceu si un an de facultate am inteles ca nu poti sa ai un final fericit intotdeauna.Il poti creea,poate fi real dar nu posibil chiar de fiecare data.

Ce se va inatampla cu mine si cu gandurile mele nici eu nu stiu.Poate ca voi deschide alt blog.De data asta poate o sa imi rezerv un loc in spatele cortinei ca sa am posibilitatea de a ma desfasura asa cum vreau.

In speranta unui viitor cat mai bun,intr-o alta lume,sper eu,ma retrag victorios si las in urma blogul asta care ,sincer va zic,m-a ajutat sa privesc partea plina a paharului.Terapie pura…ar trebui sa incercati asta odata.

Tot promit ca termin repede de fiecare data si acum hai ca am reusit.Vreau ca ultimele cuvinte pe care le scriu sa fie adresate fiecarui “perete” in parte care a ajuns pe aici si care a citit macar un pragraf.Va doresc numai lucruri bune si sa aveti grija de voi!!!!

Cu drag,

Sash :*

Luna se apropie de final si incet incet soarele incepe sa nu mai arda si sa topeasca…continua insa sa ne orbeasca…figure that!Am o groaza de povestit si cum nu ma pot abtine trebuie sa le zic,sa le scriu, sa le fac orice doar sa iasa, iar la final sa ma faca sa ma simt mai bine.Sunt doar demoralizata si trebuie sa scriu.No sobbing… just fucking pouting.Stiam eu ca anul asta odata inceput rau,rau o sa fie.

De cand a inceput anul am stiut ca o sa fie unul greu.Aveam examene,aveam licente,alte examene de limba ,drumuri Bucuresti-Galati cat cuprind,planuri de viitor.Toate lucrurile pe care le-am enumerat mai sus le-am dus la bun sfarsit slava Domnului.De unde era sa stiu ca urmau sa se adauge si alte probleme.Medicale.

Urma sa incep noul semestru fresh,sa am o mentalitate mai buna fata de unii sau de altii sau chiar fata de mine.Asta era planul pana cand trompa mea uterina a zis “Hey! ma cam plictisesc ia sa isc ceva pe aici”si asa s-a dus planul meu.Ce inceput fresh?Ce mentalitate?…mi-am pastrat-o pe aia veche si am dormit cu ea in spital.Nu ca nu am invatat ceva din asta dar stii cand uiti de plan si dupa realizezi ca nu ai apucat sa pui nimic in practica pentru ca tocmai a trecut anul?Trec de asta.Shit happens nu?

Incet incet ne-am apucat de operatiunea Pa Pa Romania care a venit si ea cu tot tacamul de probleme.A fost oboseala,au fost draci,a fost frica pentru ca suntem doua iar numai una sa promoveze examenul nu era o optiune.Sa te sincronizezi cu cineva in forma asta academica a fost destul de greu.Numai eu stiu cate batai de cap mi-a dat si apoi mai era si problema cu dezamagirea parintilor.Oricat de mult incercam sa zicem ca nu ne pasa…ne pasa.Si eu nu imi permiteam sa imi dezamagesc parintii oricat de mult ma cert mama sau oricat de mult ma calca pe nervi tata.Dar am luat si m-am simtit mandra.Si uite asa anul a trecut.

Suntem cu o zi in urma si urmeaza sa ne ducem la tomograf pentru ca Simona nu se impaca cu durerea de spate iar eu ,ca noi asa functionam,in pereche,mie mi s-a inflamat dintele si ca sa evit alta catastrofa care by the way urma sa vina mai incolo m-am dus inainte si mi-am facut radiografie la dinte.Cu noi,in mod surprinzator,era tata.Langa el doua aparate de aer conditionat care mergeau de mama focului.Simona a intrat iar eu,la un scaun distanta de tata,stateam in starea aia de stii ca ceva nu e in regula dar stai linistit si astepti.Asteptam sa ne zica ca i s-a intins un muschi sau ceva de genul.Am facut small talk cu tata.Small talk cu tata va inchipuiti?In toata existenta mea nu am purtat o conversatie complexa cu tata.Sa zicem ca ne intelegem din priviri,ne place linistea,enervam cu ea.Din cand in cand imi zicea cu gura pana la urechi ca aparatul de RMN functioneaza…. ah tata.

Asistenta iese si ne pune panicata o serie de intrebari… acum un dialog cu personajele dupa cum urmeaza:Asistenta idiotizant de tampita,tata si andreea.

Ait:Cu ce se ocupa domnisoara?

T: E studenta

A:  banuiam ca nu intreaba degeaba

Ait: Ridica greutati,face sport sau a cazut foarte rau?

T: deja panicat si el spune intr-un final NU!

Ait: cu niste ochi beliti pana la cer :Are o hernie la spate asaaaa de mareeeee!

A: nu se poate

Ait: Da da e foarte mare..operatie cat mai curand sau e pericol de paralizie!

A: eram pe alta planeta,cu gura casca si cu ochii fixati pe gura ei care scoteau cuvintele oribile pe care le spunea la adresa surorii mele si asteptam ca colturile gurii ei sa  crape de ras si sa zica amuzata GLUMAAAAAAAAA!

Dar nu a zis.Ca o caseta video pa care o derulezi inainte sau inapoi mi-am stors mintea sa imi amintesc ultima cazatura a Simonei.Mare,slapi,scari,slap alunecat,cazatura urata chiar pe noada spinarii cu un POC! acut.Mi-am amintit toate detaliile dar pana atunci eram deja inapoi la spital asteptand sa vad ce o sa le zica doctorul de indata ce vedea filmul.Sincer m-am gandit la ce e mai rau.Nu am inteles niciodata grija exagerata a mamei mele sau de ce tata se implica serios cand ceva de natura medicala se ivea la noi.Dar inmuierea aia a genunchilor si palpitatia care nu imi dadea pace mi-a adus la cunostinta ca imi faceam griji ca un adult.Cand am devenit adult?

Pentru cei care cred ca hernia de disc apare doar la mosi si babe o sa va explic pentru ca si eu a trebuit sa caut. Coloana vertebrala este compusa dintr-o serie de oase care se numesc vertebre, legate intre ele printr-un disc intervertebral, format dintr-un inel exterior fibros si rezistent si un tesut gelatinos elastic, numit nucleul pulpos. Un disc sanatos este ca un amortizor, care confera coloanei vertebrale o protectie la socurile produse de miscari ample, cum ar fi fuga, saritul sau ridicarea unor greutati.Daca discurile sunt indemne, au rol de amortizare a socurilor si de a mentine coloana vertebrala flexibila. Cand aceste discuri se deterioreaza in urma accidentelor sau a imbatranirii, vor iesi in exterior sau se vor rupe, proces numit hernie de disc.Voile sunteti mai destepti.

Doctorii din Galati au dovedit inca o data cum sa se poarte cu finete si i-au zis razand surorii mele “Lasa daca nu te operam o sa iti iei piciorul in brate”.Stiam ce rezerva spitalul, doar il vizitasem cu cateva luni in urma.Mie imi spusesera ca daca se agraveaza “scoatem tot”.Auzi tu sa imi zica mie ca un mic eu urma sa fie imposibil…NEVERRRRR!!!!!Doar nu aveam sa fiu privata de a tortura lumea cu inca un eu sau doi.Ramasesem la hernie…care s-a dovedit ca era destul de maricica dar ca se poate traii cu ea,cu medicatia corecta si cu repaus si alte tratamente.Dar inca exista riscul operatiei.Deocamdata nu ridica nimic,nu cara nimic,nu face efort.

Am ajuns acasa sfarsiti.Toti trei bolnavi…Simona cu hernie de disc,eu cu dintele meu pagubas,tata cu o nevralgie urata cu ochi impaienjeniti  de la aparatele de aer conditioant….iar mama saraca de ea cu mortul in casa de vestile noastre.Prima etapa de demoralizare… completata.

Tot raul spre bine zic eu…am inceput chiar sa facem glume cu privire la bolile noastre care mai de care cum ar fi clasicul Knock knock!Who’s there? Hernia! sau Simona care e Hernie iar eu sunt Trompa(uterina).Asta pana a doua zi.Deja obosita de ieri…somnul nu mai este sarac ci mult si puturos…ma trezesc cu ne chef si cu si mai mult somn in glanda.Dar avem lucruri de facut cum ar fi bagajele pentru plecare pe care inca nu le-am inceput, drumuri la dentist,la doctori de familie si alte catrafuse.Ajunsa la dentist si el saracul nedormit se uita la radiografia mea si zice amuzat “Luni la 9 sa vi ca te tai!”.Acum spuneti-mi si mie ce era sa mai zic?Am scos un oftat si am raspuns la randul meu “O sa fie anestezie?” .Mi s-a dat unda verde ca da o sa fie si… it’s a date.

Am iesit,am oftat din nou si ca in filmele in care moare actorul ala super extra sexos si eroina tipa melodramatic dar in acelasi timp super sexy PORQUEEEEEEEEEEEEEEEEEEEEEEEEEEEEEEEEEEE!!!!!!!!! lacrima,lacrima,lacrima,plans de-a binelea si un tipat de final.Cade cortina!Am adaugat acolo la griji zilnice si de viitor care de acum sunt ditamai analele-nu va ganditi la prostii ci dexuiti-si am plecat mai departe la croitoreasa.Probat asta ,probat aia, iesit,urcat in autobuz.Stau la geam,imi sprijin capul cu o mana,ma holbez ca un emokid pe geam.

Ca sa ma chinui si mai tare observ o fata de vreo 14 ani…e in rochie inflorata care pana si eu observ ca e un trend daca asa se mai numeste..stiu stiu ca sunt uncool.E scurta dar nu neortodox de scurta.Parul cu bucle jos la varfuri,alt trend,imi inchipui si machiajul desigur pus la punt.La o privire mai atenta observ ca toata pielea ii straluceste…s-o fi dat cu nu stiu ce mazga de e acoperita cu sclipici auriu vorbesc cu mine in mintea mea.Ma uit la mine.Arat ca o hipioata razvratita si nedormita,cu rimeleul fiert pe gene,iar mai jos ma apuca groaza cand vad ca prea iubitii mei Vansi au o gaura asa de mare incat nu se mai clasifica drept scame…ambii.Planul e sa scriu pe ei cu markerul V-am iubit! si sa ii arunc.Ma intristez si ma cufund in scaunul meu.Mama fericita ca intotdeauna-face ce face si e asa de ohhhhhh-imi prinde genunchiul intr-al ei ca deh am “cracii” lungi si ma indeamna din priviri sa fiu fericita and to quit bitching.Dar nu pot.

Cu o luna inainte de a ne muta in alta tara se aduna toate micile prostii care te fac sa te gandesti din nou.Chiar nu se intampla nimic dupa cum planifici!Cateodata imi imaginez cum primesc cate una peste ochi si soarta imi zice Oh no you didn’t ca la Yo Mamma!Sucks ass!Daca ma apuc acum sa zbier din tot sufletul de evervata ce sunt tata ar zbiera la mine sa imi zica ca am probleme de comportament si sa adauge “tineretul taurin”-ce zicala mai e si asta?- dupa care m-am simtii ca o idioata.JEEZ!Scratch that deja ma simt ca o idioata ca ma gandesc serios sa zbier!

E lung stiu dar acum ca am scuipat tot parca ma simt mai bine.

take care.sash

Asa ca mi-am facut o cafea falsa(la plic), mi-am tras ochelarii mei strambi pe nas si am inceput sa scriu nervoasa uitand sa ma bucur ca am despre ce sa scriu.Stiu ca v-am tinut pe uscat dar arid afara,arid inauntru in bibilica.Zilele continua sa se scurga si markerul meu produce in fiecare seara un “x” care ma anunta ca sunt cu o zi mai aproape de plecare.Din motive de plictiseala am inceput sa ma plimb cu Simona aproape in fiecare seara.Eu Batman,ea Robin.

Imi face bine ce sa zic….decat sa stau inchisa in casa tot timpul mai bine la aer… asa ca ne luam cadrele de mers si scaunele cu rotile si ne dam incet incet dura prin oras-glumesc…. avem picioare,le folosim pe alea-.Eu folosesc expresia cu Simona care are un fel de intindere la picior si o doare cateodata cand merge iar eu ca sa ii arat cat de mult o iubesc o fac mamaie.Anywho trebuie sa va zic ca nu ne plimbam doar.In curand o sa am cazier din cauza ei.

Totul a incept de Sf Marie cand mama care se sarbatorea cu numele a decis sa ne duca la Corso ca sa ne faca cinste.Nici nu am iesit bine din casa ca tata a incput cu glumele lui cu privire la imbracamintea mea…ok ok poate ma imbrac ciudatel dar eu nu m-am luat de el asa ca foul play.Mi-a stricat atmosfera interioara am intrat in pout mode si nu am mai scos un cuvant pana cand am ajuns.A fos tun dezastru pentru ca nimeni nu zicea nimic.Suntem 3 fete si un…un tata.Daca cele 3 nu vorbesc intre ele se strica treaba.Eu nu aveam chef sa vorbesc,vroiam sa arunc the evil look in stanga si in dreapta.La plecare,pe perechi noi in fata admiream ce ii place si lui Al de Sus )….cand deodata,pe la Galeria de Arta trece de noi “viziunea” si nu stiu daca va amintiti desenele alea cand trece nu stiu ce Betty Boop si lupului ii cade gura si limba i se rostogoleste pe afara pana peste masa.Mmda…deci si fetele o fac.”Viziunea” avea cam 1.90 si a trecut prea repede de noi dar s-a intors doar ca sa ne chinuie si mai tare.Comentarii,comentarii ca fetele si bla bla bla uimite ca inca se mai fabrica asa ceva si dupa ne intoarcem sa ii zicem si maicamii care e partenerul nostru in crima.

Nu am apucat sa ne intoarcem bine ca o vedem pe mama rupta de ras.Ea deja stia ce o sa ii zicem…ea tocmai ii spusese lu’ tata “Cred ca fetele au intrat in fibrilatie!!!” ceea ce am si facut.Restul drumului s-a consumat punandu-i nume viziunii.L-am botezat David….biblic ,putin spice and something nice.Dupa mi-a trecut prin minte sculptura lui Michelangelo care poarta acelasi nume si am zis ca sigur am ales bine…bine, mai putin partea cu nudismul-nu ca ar deranja pe cineva sau ceva de genul- . )

Ne-a trecut in urmatoarele zile dar aseara din nou la plimbare pe cine credeti ca vedem?David iesea din cladirea mea de vis….blocul de deaspupra Muzeului de istorie-geamuri frantuzesti,lungi de la podea pana la tavan,cladirea veche,monument arhitectural,vreau sa traiesc acolo- si el tocmai iesea de acolo…ce-s astea?Eu trnacaneam de zor cand ramanem cu gura casca la evenimentul din fata noastra si zicem amandoua la unison ala nu e…DAVID?Robin a luat momentul ca pe un semn divin si imi zice hai!Batman a acceptat misunea!Nu vreau sa cred ce am facut dupa,cand am consemnat actiunea dar inca ma gandesc.

Asa ca am l-an stalkarit pe David pana ce l-am lasat sa se scurga din peisaj la Nespalata obosite de alergatura-cineva care merge mai repede ca noi..ca sa vezi…de mine se ia toata lumea ca merg prea repede bla bla si acum ma ia cineva pe mine-.Ne-am oprit pe o banca sa ne tragem sufletul si dupa un moment nelinistit de mutenie am pocnit intr-un ras care s-a terminat cam amar.Am ajuns sa stalkarim un nene pe strada caruia ii dau 10 dar totusi…

Inainte sa ne clasati drept ciudate amintiti-va ca suntem doua suflete plictisite de moarte…putina neliniste face bine asa ca daca aveti ocazia stalkariti pe cineva nu mai pierdeti vremea ) se merita.

Uite si eu cum am plecat de la tipa parasita de la gaze si cu am ajuns sa va zic “10 pasi spre un cazier reusit”.Cafeaua falsa s-a terminat si ideeile mele la fel ) am schimbat putin ritmul azi .Enjoy the post and the music.

love,sash :*

Cred ca ati vrea sa ma vedeti cum privesc ecranul alb si gol iar liniuta mica care habar nu am cum se numeste sta si palpaie incontinuu si ma calca pe nervi la nesfarsit bip bip bip…bip,nu scrii nimic,bip,nu ai inspiratie,bip,se fac 2 luni de cand nu ai mai scris nimic…bip!Slava Domnului ca am Winampul care canta de zor si imi mai aduna gandurile.

E 7 august…e dupamiaza si am vaga impresie ca vara care si-a facut de cap cu mine isi ia jucariile si pleaca.E inca cald si acum ma gandesc cate capete de acuzare sa pun pe ea…ea e cea care mi-a transformat fiecare por intr-o cascada,ea mi-a pus mainile in miscare incercand fara ezitare  sa sterg bruma fierbinte care mi-a acoperit fruntea ,ea  ma chinuie de 3 luni incoace,ea m-a facut sa descopar centimetru cu centimetru de piele care ,inrosita, mi-a aratat  violenta soarelui.Totusi,paradoxal,nu am ajuns inca sa urasc vara dar zic fara sa am inima grea ca astept iarna.

Presupun ca intr-un mod sau altul ati aflat in ca in curand schimb decorul.Nu mi-am facut niciodata griji in privinta asta dar de cateva zile incoace nelinistea nu ma lasa sa dorm iar somnul chinuit de care beneficiez nu ma ajuta prea tare.Stand in pat intr-una din serile astea am realizat ca mi-e frica.Numai cand ma gandesc ca undeva e un bilet de avion cu numele meu spre Londra doar dus raman putin in aer…putin mai mult.

Trebuia sa scriu ceva si sa va spun ce soarta am decis asupra blogului.Mi-a tot dar tarcoale ideea sa-mi termin contractul dar sunt sigura ca din cauza ca nu s-a mai intamplat nimic in ultima vreme ma bate gadul sa-i pun capat.Am fost sfatuita sa nu fac asta ci sa schimb putin macazul.Asadar odata cu plecarea mea va anunt ca odata ce incalec pe calul meu inaripat-avionul- si ajung pe Tramul Reginei si al Huliganilor-Anglia- limba in care scriu se schimba in engleza desi pot aparea si unele in romana din motive de securitate sau de plictiseala.Pentru ca nu stiu la ce sa ma astept nu va pot spune cat de mult o sa imi ia sa tin pasul cu un post la 3 zile dar promit unul macar la saptamana.

Pe 27 septembrie spun papa Romania si bun venit Marea Britanie.Eu bat la pariu ca in prima zi o  sa ajung plangand acasa dar sper ca cei 10 mi de lei vechi sa ramana in buzunarul meu si nu in al meu-asta e partea buna cu pariurile facute cu propria persoana…toata lumea castiga-.Nu va mai zic ca mi-am facut cont pe Facebook si Skype si nu ma simt mai implinita social…sincer,in primele zile eram toata pe Facebook renegandu-mi complet credinta anti-turma dar dupa ceva timp mi-am dat seama ca e tare plictisitor sa fi un om-radar asa ca m-am lasat pagubasa imediat.E acolo dar ma face sa ma simt stupid, ca o maimuta in galantar asteptandu-si banana.

Dupa o analiza decenta mi-am zis:La ce te asteptai?Iti numeri prietenii pe degetele de la maini si crezi ca o sa fie distractie?Si asa e.Nu am nici cea mai mica intentie sa fiu prietena cu necunoscuti mai ales cu spanioli mustaciosi cu pedo-smile care arata a traficanti de carne vie sau cu alte genuri de persoane.Am fost dezamaginta putin ca totul e perfect acolo…prietene care intr-o realitate crunta s-au paruit sau prieteni care au avut o rafuiala de un gen sau altul pe Fcebook se iubesc de mama focului cu “bro ce poza mishto!”.Desi sunt un fel de incuiata social tot prefer sa am persoana in fata si sa port o conversatie si ,daca am chef,sa il pokeuiesc in realitate intr-o maniera non-violatoare desigur-know what i mean?-

Cu Skypeul nu am nimic de comentat..ce e? trebuie sa vorbesc de rau Facebookul…e in codul meu genetic.Messengerul ramane baza mea desi si in cazul asta trebuie sa fac curatenie…m-am gandit sa scap de niste contacte mai ales de cele cu care am fost la cursuri si care debea dadeau buna ziua.O sa raman cu o mana de oameni…doar cei necesari.

In incheiere va las cu muzica si cu nesiguranta altui post.Cred ca am prins cat de cat din urma.Poate o sa va scriu impresii din aeroport ce sa va zic? everybody is a sucker cand vad lacrimi prin aeropoarte.Pana atunci pupici!

sash.

And left the flushed print in a poppy there.”(Francis Thompson)

Am lipsit ceva timp si acum ma gandesc ce sa scriu mai intai.S-au intamplat atatea si acum ca e liniste si in sfarsit mi-am gasit si eu cheful care mi-a dat paraseala nu gluma… ma apuc incetisor sa scriu.

Cred ca am ramas cu o zi inainte de a da sala.As vrea sa va povestestesc ce s-a intamplat cu lux de amanunte si sa mai pun si emotiile care m-au trecut atunci dar daca m-ati vedea acum ce calma sunt va imaginati cum a mers.L-am luat.Sunt mandra detinatoare a unei bucati roz de plastic cu poza mea monunmental dezastroasa care imi permite sa conduc.Acum ca a trecut si ca l-am luat m-a luat asa o sfarseala iar in incercarea mea de a ma odihnii dupa efortul emotional depus si ce a mai presupus el am o stare care ar trebui sa fie fericita.Dar nu e.In mod exceptional nu e.Ne chinuim atat de tare pentru niste nimicuri.E cu adevarat incredibil.

Nu am avut timp sa ma gandesc prea mult la asta pentru ca ma astepta vacanta si eu aveam de gand sa astau ca o bucata lunga de bacon la soare si sa sfarai sub soarele grecesc.Tot ce pot sa va spun e ca locul ala e magic.Am vazut mergand pe bicicleta cea mai importanta bucata a orasului si am ramas atata de impresionata.Am avut sansa sa vad ruine imprastiate peste tot prin oras care pentru locuitori erau ca si o statie de autobuz pentru noi.Am vazut orasul plin de lumini care se intalnea cu marea si se reflecatau reciproc.Sa nu va mai zic de greci.Fetele care cauta maritis le rog sa se indrepte intr-acolo.Intentia mea nu e sa jignesc romanii nostrii dar diferenta in stilul de viata se vede clar.Ei au ceva ce noi din pacate nu avem.As zice ca ei au ,cum o numesc chiar ei “kefi” sau spirit.Chiar am invatat dintr-un film o gluma despre greci care te pune putin pe ganduri.Ce fac greci cand nu mai au nicio iesire dintr-o problema?

Danseaza.Noi ce facem?:))

Desigur ca nu e adevarat dar am avut ocazia sa vad un dans in timp ce eram pe o barca intr-o excursie pe mare si am ramas atat de placut impresionanta.Mi se parea ca deodata marea se linistise pentru ai permite lui sa danseze in adevaratul spirit grecesc.Asta e magia lor.Fac ce fac si se leaga de elemetele peisajului.Sunt una cu marea si cu istoria ce ii inconjoara.Cred ca e primul loc pe care l-am parasit intristata.Daca Grecia se vedea din avion albastra in toata puterea ei,Romania era patata de  ruginiul poluarii,norii isi pierdusera albul imaculat,Dunarea parea trista…eu eram trista.

Acum pare ca imi reneg propria tara asa-i?Nu e adevarat sa stiti.Tot n-as pleca niciodata de aici indiferent de poluare sau alte probleme.Am lasat Grecia in urma pentru ca ma asteapta alta etapa.Azi ar fi trebuit sa imi primesc documentele de la Bucuresti pe care trebuie sa le semnez si la care ma tot gandesc.Odata ce semez ma angajez sa ma tin de treaba si oricat de mult as vrea eu sa zic ca nu e cine stie ce ….e de fapt ceva foarte important.Am lipsit o saptamana de acasa si s-au intamplat atatea lucruri.Geo si-a luat carnetul si e prima din liceu la Bac,Radu l-a picat si l-a luat dupa …felicitari amandurora-si alte lucruri putin importante care conteaza.Ma i-a o frica cateodata ca dupa ce o sa plec o sa mi se stearga urma de pe aici.Cred ca avenit momentul in care mi-e frica sa plec.Dar grija ramane totusi in spatele creierului meu…nu se agita prea tare dar e acolo.Stiti cum e …got to suck it up.Cand o sa incepa toata foiala cu cazarea,biletele de avion si bagaje o sa uit de toate …cel putin pana in ziua cand plec.

Ma asteptam sa scriu ceva mai spectaculos dar uite cum mai scriu inca un post in care ma plang.Chiar am primit un comm de la un tip care m-a intrebat ce se intampla cu mine si cu posturile mele?Unde s-au dus alea in care puneam suflet?M-a incuiat de tot.Nu aveam ce sa ii zic.As vrea sa fie totul exact ca in titlu.

Aaaaaaasa.Ca sa lasam tristeturile la o parte vine ziua Simonei sambata.Face 22 de ani si sigur o sa imi iau caftela cand o sa citeasca asta.Nu am bani de cadou dar am gura si i-am promis ca o sa ii iau ceva.Anyhwo ii urez la multi ani!!!! si ei si lu’ Radu ca ei doi impart ziua de 16.Mor de cald de ziua voastra fratilor.

Termin transmisi directa aici.Daca aveti si voi plangeri la stil,topica sau altceva va rog sa va faceti o progrmare la asistenta mea.

sash.

Dupa cea de-a cincea incercare hai ca ma urnesc si eu…fac un draft,il sterg ca ma enerveaza stilul si incep sa apas toate butoanele din bara si ii fac lui Gicu un full checkup la butoane…he loves it .Nu e de la el,nici din bara..descopar ca sunt pe HTML si nu pe Visual.Damn I really am the anti-technology dudette.

Am zis sa ma scriu cate ceva pentru ca lumea se pare ca asteapta.Eu verific in fiecare zi statusul meu la vizitari-o tendinta pur non-narcisita va asigur-si dupa o luna si ceva de slow business am avut un boom de 28 de oameni ..intr-o zi… ceea ce e destul de impresionant avand in vedere ca 5 pe zi mi se pareau ok.Oricum cineva imi cotrobaie prin posturile de mult apuse.Identify yourself  mister!!!!!

Desi nu prea am despre ce sa vorbesc uite-ma cum ma chinui sa scormonesc ceva ceva care sa va mai incante.Acum ca ma gandesc am cate ceva de spus.

Marea mea aventura in misteriosul necunoscut al sesiunii incepe cu cateva examene prea putin importante.Ce a urmat e important.Cel mai important ,dupa mine,e examenul  unui profesor fata de care am o parere nu prea buna.Nu imi place nici de el ca persoana nici caracterul nu ma incanta.Asa ca am refuzat orice fel de interactiune majora cu el.Totusi examenul era important nu pentru ca trebuia sa il trec..asta deja nu mai e o problema la mine ci pentru ca, ciudat, eram curioasa sa vad daca pot sa il iau .Dorinta asta a mea a devenit si mai mare in momentul in care,cautandu-mi ametita sala de examen,am dat peste o mare de oameni.Ii cunosteam,erau din breasla mea,genul de persoane care-mi zmulgeau un zambet de amuzament in orice moment al zilei cu inteligenta lor pe dos.Unii in anul 2,altii in anul 3…cu ceva in comun.Erau toti restantieri la profesorul cu care dadeam pentru prima data examen si la care ma incapatanam sa trec din prima.

Bunnnn mi-am zis si am dat sa intru.Ne-a scos pe toti afara si intr-un sistem fascist de intrare la fiecare 30 de secunde ne-a taiat macaroana si ne-a crescut nivelul de emotii.Cand mi-am vazut colegii cu frica pana in gat am inceput si eu sa ma agit si ce-i drept poate am scapat un mic “IL PIC”-deci chiar sunt buna la rime -.Aveam initial un plan malefic dar cand am vazut in ce fel da examenul si ca nu eram chiar straina de subiect am decis sa scriu ce stiu.

Si astaa fost tot.Nemultumirea mea nu vine de la organizare desi a fost defectuoasa asa cum e in Romania in general ci rapiditatea corecturii.Notele precum urmeaza:toti baietii picati -sper ca din motive de cunostinte a subiectului-cateva pupeze picate pe motiv de analfabetism ,cateva note bune si natia mea de salvati de colac cu sfantul 5.Din cate a inteles nu am fost pe subiect .Dupa, cand am aflat ca prezenta nu a contat, era sa ma inec.Poate sunteti studenti care se duc din an in paste la facultate dar mie una nu mi se pare corect sa te duci si sa nu conteze prezenta.Intr-un cuvant ne-a lasat in plop.

Maine am din nou examen cu el.Am facut numai doua cursuri din materia asta pentru ca nu a venit.Eu ce ar trebui sa scriu?Asa ca  poate merge cartea cu planul melefic.Am reflectat azi toata ziua la treaba asta si am zis ce facultate de cacat!!!!Nu prea conteaza ca te duci sau nu te duci…tocmai asta e tot la notarea asta care m-a calcat pe nervi o tipa care nu mai e in grupa noastra de vreo 3 luni de acum ca a plecat in tari straine a luat nota 5…cu spiritul a dat examenul fata asta ca eu nu am vazut-o.Asta iti face ziua mai buna cand sti ca te duci ca prostul si nu rezolvi nimic.Morala e ca am uitat morala dar sigur era importanta.

Sa trecem la fericeli care nu sunt chiar atat de fericite.Timpul asta trece asa de greu dar multumesc alui de sus ca macar nu ne-am topit de tot in timp ce timpul se dilata pare-mi-se la nesfarsit.Nimic de facut,nimic de citit…doar stat si privit cum se usuca vopseaua pe perete.Ca sa mai iesim din amorteala am mai scos-o pe Ramo la cate-o  promenada aproape zilnica asa ca sa ne intindem oasele excesiv de triste pentru varsta noastra.A fost mai multa linste ce-i drept dar mi-a priit asa d ebine sa stau cu cineva si sa impart cateva momente de liniste de nici nu stiti ce bine e.Presupun ca deja stim cate-n luna si in stele.

Azi am urcat de dimineata in autobuz sa imi dau ultima drojdie de pe fundul examenelor si am adormit.Cred ca de plictiseala dar cumva filmul mi s-a rupt pe la Trei Star si pana la Parfumul Teilor nu am mai stiut nimic de mine.Am citit undeva ca atunci cand oamenii nu au nimic de facut incep sa se gandesca la toate tristeturile de pe pamant.Nici eu nu am nimic de facut dar nu am ajuns acolo inca.Mai si rad.Rad mult chiar )).Cu Ramona cu Misha si cu tembeloidul de Radu.In rest singuratate.

Mi-am facut un plan de bataie cu Ramona si am incercat sa ne vedem in straie manastiresti.Ca nume ne-am ales Maica Conchita(je) si ea Maica Fabiola.Nu a avut viata lunga planul asta.Cand am realizat ca trebuie sa renuntam la chestii estetice cum ar fi epilatul si pensatul si la brizbrizurile de care Ramona e dependenta am renuntat.Unde mai punem ca avem o guraaaaa desi negrul ma prinde ).Oricum e in emo mode Ramona.Are ceva ce nu a mai avut pana acum si nu stim ce sa facem…nici eu nici nimeni.

PAGING Ramona..PAGING Ramona Ramona fa-te bine si nu mai fi intoarsa cu dosul la fericire.Embrace the happiness,the cheese,the corn and all that is Mexican muchacha!

Si cam atat e de zis.Pana plec in Grecia mai scriu eu cate ceva.

NOTA!:NU voi corecta nimic asa ca va rog sa nu fiti hateri si sa va descurcati si sa va folositi imaginatia la descusut continutul.NOTA DIN NOU!Am corectat pana la urma…imi sareau in ochi…God damn it!

sash :X

Problema e ca nu sunt suparata.Zau ca nu sunt!Doar ca dezamagirea nu imi da pace.Sa nu mai zic nici un cuvant de ciuda.Doamne cat am invatat de data asta. … si unde m-a dus asta?E a treia oara cand pic si deja incep sa cred ca nu e de mine volanul.Stiu ca pare o prostie dar chiar imi vine sa arunc prosopul si sa imi bag piciorul in toata treaba asta.

Inceputul asta de spatamana nu e prea curcubeiat.De saptamana care a trecuta am tot invatat si facut teste and shit si uite-ma cum pic…failure to launch!!!!! Nu am inchis un ochi toata noaptea gandindu-ma la ce o sa imi cada si la cele doua scenarii…

1.Iesind victorioasa de pe usile Polititei Rutiere cu stampila mare si rosie cu ADMIS pe dosar si poate si un ventilator sa imi zboare parul meu cel care nu creste in stanga si in drapta si dupa sa ii sun pe toti sa ma laud..what the hell l-am luat nu?

2.Plangand cu sughituri de bocitoare atestata sunand-o pe mama care era deja cu sufletul la gura si astepta saraca un “l-am luat”dar nu s-a intamplat si cu frica ca l-am dezamagit pe tata a treia oara si ca sunt fiica risipitoare ,oaia negara,creierul petit al familiei -la propriu-.

NOTA!:Scenariul cu numarul 2 s-a adevaerit din pacate.Ciudat nu am plans cand am sunat-o pe mama dar cand am sunat-o pe Simona senzatia deja isi facea loc si am tras un bocet cu sughituri si cu toate cele chiar in fata Catedralei de m-a auzit si Dumnezeu.Iar dupa ce a venit la facultate sa isi dea examenul cu o colega de-a ei care ma stia o zbuciumata vesela 24/7 am mai tras un plans sanatos si cred ca mi-am speriat cativa colegi de-ai mei.Aveam chef sa bat pe cineva cum se intampla in filme sau poate sa vina un papusel  sa imi zica ca arat super plansa…cum se intampla in filme.

In ralitate aratam ca dracu’ si trebuia sa dau examen cu Enica si sa ii suport glumele proaste.Am anticipat insa ca o sa plang si m-am dat cu un rimel waterproof-dar imi imaginam ca o sa plang de fericire nicidecum de un fail major-rimelul a durat si a tinut piept Urlatoarei.Eu nu am reusit sa imi tin piept mie.Asa ca am plans.Pana nu am mai rams nimic…si pana a venit proful pentru examen.

Nu prea plang in public.Nu plang niciodata in public de fapt.Dar am aflat ca primesti o groaza de lucruri moca cand o faci.Sau poate ca le primeam numai eu pentru ca aratam ca un monstrulet cu Niagare la ochi.Anyway examenul a mers chiar bine.Unele s-au zgaiat la mine asa ca m-am zgaiat si eu inapoi si am realizat ca e exista lucruri mult mai bune decat sa fi perfect tot timpul.Un plans sanatos te  face sa te simti mai bine si sincer…m-am bucurat de bucatelele de rimel care mi s-au imprastiat pe obraji… de parca erau mici cicatrici ale experientei.Nota autoadresata:  plangi in public!

In drum spre casa m-am linistit complet si m-am gandit la situatie.Nu era chiar asa de rau.Nu era rau deloc.Am incercat sa privesc partea buna…sigur urma sa dorm bine in noaptea aia.Mi-am luat o carte si am citit-o pe toata pana seara.Nu aveam chef sa imi deschid laptopul si sa dau explicatii in stanga si in dreapta si sa ma compatimeasca lumea.Am chef sa stau cateva zile si sa frec ridichea-scuzati exprimarea-si sa meditez la nemurirea sufletului si la ce haine imi iau la mare…stuff like that!

Acum traiesc cu glumele lu’ tata cum ca am derapat si examenul am picat…dah! face rime-don’t ask-si eu ma intrebam de una gena cu rima.Alt mister rezolvat.

Si cam atat.Am zis sa auziti de la mine ce s-a intamplat.Va las cu Don McLean si cu Vincent al lui.

Take care.Sash.

E ora 11:02,e duminica si asta e al 180 post.Buna dimineata!

Chiar ma uitam pe posturile mele care umplu 9 pagini si ma minunam cat am scris,ce am zis si nu in ultimul rand ce am simtit.Spune-tii cum vreti dar blogul asta a fost refugiul meu pentru ataaaaata timp.Micul meu prieten electronic…am trecut cu el prin 3 clase de liceu,prin vacante,prin indragosteli si prin facultate acum cu prorpiile vacante si indragosteli.

Intotdeauna am crezut ca eu o sa am parte de ceva special in viata asa ca pot spune ca m-am concetrat pe lucrurlile mai putin obisnuite.Traiesc tot ce mi se intampla la o intensitate mare… toate lucrurile mici.Blogul sta dovada.In lumea mea totul e hyper and I am queen in my castle…si se vede.Urasc schimbarea pentru ca am impresia ca o sa ma schimbe si pe mine si la Tara Minunilor nu as renunta nici in ruptul capului.Inca astept sa se intample ceva.De 15 ani astept-nu pun si primii 4 ani,pana am devenit constienta de mine-.Uite-ma la 19 ani asteptand…cred ca am citit prea multe carti

Mai sunt doua saptamani de facultate si dupa ele o sa ma iau cu vacante si acte de semnat si pregatiri dar tot mai am cateva lucruri de facut …lucruri pentru mine, asa de calire.Sincer..speram ca o sa le evit cu personalitatea mea magnifica..magnific de idoata.E clara treaba ca eu ma vad diferit fata de ceilalti…in nebunia mea eu am impresia ca toti suntem oglinzi-dah! bear with me-toti vedem altceva si asta ne face atat de diferiti.Vorbeam ieri cu Ramona de nivelele noastre de ciudatenie si va zic ca am luat-o.Ii ziceam ca ma pot descurca cu orice mai putin cu linistea.Nu imi place sa stau de vorba cu cineva nou si la un moment dat sa vina Marea Liniste,mai ales cand  imi epuizez toate punch line-urile si glumitele.Atunci e de rau pentru ca eu nu le epuizez asa de repede.Daaaaa si discutia noastra se rezuma numai la ) si la =)) si cateva cuvinte marunte aha ,da ,crappppp .

Ce imi place sa vorbesc cu Ramona si asa trebuia sa ii ridic spiritele ca e cam emo…stiu ca nu prea rimeaza Ramona cu emo dar asta e.Misiune indeplinita..o fac sa rada si eu sunt fericita si cu gura pana la urechi cand imi reamintesc si ii zic si ei ca am varsat de-a suc in poala tipului cu care am fost la majorat. Ah ce noapte memorabila!!!Nu ma pot abtine…rad ca retardata in fata calculatorului si ea la fel.When in love or akward situations I am trouble on legs ) dau din maini si ma manifest ca sa scap de liniste in caz ca e …iar in decursul manifestatiei mele pasionale hop! dau peste pahare sau fac alte boacane.Don’t judge!Ideea e ca daca o sa se inhame cineva cu mine eu ii propun sa isi ia imbracaminte impermeabila ) ce reclama buna imi fac nuh? ) acum sigur o sa curga  cu cereri in casatorie !!!

Aaaaasa cum va zicem inca doua saptamani de facultate..cateva examene pe ici pe colo..am planuri si cu examenele astea.Nu stiu de ce dar am un chef sa fiu evil si sa  spun vreo doua in foaia de examen.O sa vad cum o rezolv si pe asta.Mai am si vreo doua proiecte de facut.Ar cam trebui sa termin fara restante..asta daca vrajitoarea de la sport imi accepta proiectul la care m-am chinuit destul de mult…diacriticele masii!!!!

Ideea e ca vreau sa devin invizibila acum pe ultima sute de metrii dar nu din motive de emoneala ci din motive de plicitseala acuta…partea buna  e ca e vorba de o plictiseala impacata cu sine…ceva de genul eu nu te deranjez ..deci nu ma deranja.Cel putin pana cand imi retrag dosarul de la universitate si plec pe coclaul meu.Asadar pana atunci vreau sa devin invizibila si sa ma bucur de micile delicii ale vietii cum ar fi terminarea dramei mele coreene,beef cake watching,daydreaming in plain sight,quiet buss riding mai ales cand e GOL!!!si sa vorbesc cu Ramona and co. si poate o sa rad asa de tare incat o sa cad de pe scaun….asta ar fi ceva.

Hai ca am terminat si pe ziua de azi.Good times people!!!

Take care sash:*